Testul de Iarnă în Poiana Magică

Uneori, aventura nu începe când pornești motorul, ci cu săptămâni înainte, în faza de planificare, atunci când schițezi trasee și verifici echipamentul.

Testul de Iarnă

Publicat pe 13 Ianuarie 2026

Mihai Cosca

Din colecția Jurnal de Călătorie - Povești pe munte

Romania

2025

Poiana Magică

Uneori, aventura nu începe când pornești motorul, ci cu săptămâni înainte, în faza de planificare, atunci când schițezi trasee și verifici echipamentul. Weekendul 9-11 ianuarie a fost despre asta: o ieșire de overlanding pur, pregătită minuțios încă din decembrie, unde Duster-ul, natura și prietenia s-au contopit într-o experiență de neuitat la poalele munților.

Plecarea: De la asfalt la gheață

Vineri dimineața, la ora 06:30, aventura a început oficial. După o încărcare strategică a bagajelor în Duster, am lăsat în urmă cotidianul pentru 355 km de drum. Punctul intermediar: Pitești, unde m-am întâlnit cu Alex și Cătălin (însoțit de micul său copilot de 8 ani). Adevărata provocare a început undeva între Rucăr și Bran, cu o curbă la dreapta, unde drumul ne-a întâmpinat cu o peliculă de gheață „tun”. Aici, overlanding-ul te învață că siguranța primează: am oprit și am montat lanțurile pe Duster-ul meu și al lui Alex, în timp ce Cătălin s-a bazat pe anvelopele sale dedicate. Cincisprezece minute mai târziu, forțam intrarea în „Poiana Magică” prin 20 cm de zăpadă și gheață.

Tabăra: Arta de a trăi la -15 grade

Am stabilit tabăra sub mantia întunericului, la -5°C. În overlanding, eficiența este cheia:
Structură: Prelată și foișor pentru protecție termică.
Dormitoare: Configurație de tip In-Car Camping, cu saci de dormit performanți și încălzitoare diesel.

Deși tehnica ne-a dat bătăi de cap — o mufă de brichetă capricioasă mi-a lăsat Bluetti-ul la 52% în prima noapte, iar Cătălin a fost nevoit să treacă pe bateria mașinii — spiritul de grup a rămas neclintit. Prima noapte ne-a testat cu o temperatură resimțită de -15°C, dar cafeaua aburindă de sâmbătă dimineață a șters orice urmă de disconfort.

Gastronomie pe plită și Tehnica „Long Fire”

Sâmbătă a fost dedicată elementelor fundamentale: focul și mâncarea. O omletă uriașă de 10 ouă cu bacon, cârnați, cașcaval și telemea a dat startul zilei. În timp ce Sorin ni s-a alăturat de la București, am pornit la vânătoare de bușteni. Pentru un overlander, un „long fire” bine construit este inima taberei. Cu ajutorul brațului meu de „oțel” și cu „minunea” de fierăstrău manual chinezesc, am asigurat confortul termic pentru întreaga zi.

Meniul a fost demn de un restaurant sub stele: pește prăjit cu mămăligă (semnat Alex) și piesa de rezistență a serii — tocăniță de porc la ceaun, gătită sub privirea atentă a lui Sorin, care a promis că va „fura” rețeta. Micii și burgerii sfârâind pe plita japoneză au completat tabloul unei seri în care timpul s-a oprit în loc.

Retragerea: Ninsoarea și Promisiunea Libertății

Duminica ne-a trezit cu o surpriză albă. Ninsoarea începută la ora 3 dimineața și vântul tăios ne-au semnalat că e timpul să strângem. Am respectat codul de etică al exploratorului: „Leave no trace”. Am stins vatra cu grijă, am curățat locul și am pornit spre casă.

Drumul de întoarcere a fost momentul de reflecție asupra unei ieșiri de anduranță, în inima înghețată a muntelui. O baie fierbinte acasă a încheiat cercul, dar gândul a rămas acolo, în zăpada din „Poiana Magică”.