Vorba ta să fie fapta
Comunitatea Identitară România, cu ajutorul lui Dumnezeu, a restaurat o troiță de lemn.
Comunitatea este adeptă declarată a cultului eroilor neamului
Publicat pe 20 Noiembrie 2025
Paul Ionescu
Din colecția Istoria Românilor
Romania
2025
Vorba ta să fie fapta
Comunitatea Identitară România, cu ajutorul lui Dumnezeu, a restaurat o troiță de lemn.
Comunitatea este adeptă declarată a cultului eroilor neamului, astfel, suntem de părere că cinstirea lor este un efort continuu, susținut. Unul din felurile în care poți face asta este prin ridicarea sau îngrijirea monumentelor marilor eroi ai neamului. În cazul de față este vorba despre o frumoasă troiță de lemn ridicată pe terenul unui fiu de deținut politic, în memoria tuturor celor care s-au opus comunismului, care s-au jertfit pentru credința noastră în Dumnezeu și neam și care au demonstrat că acest popor nu este format doar din trădători și lași, cum spun gurile rele sau cei demoralizați de propaganda dușmanilor neamului.
Poate pentru unii par inutile asemenea acțiuni, în fond, „pe hârtie” ele nu aduc nimic în buzunar sau stomac, așa cum mulți ar pune problema din start. Însă noi credem în Dumnezeu și în țeluri mai presus de carne, materie, de lume. Credem că ocrotirea dezinteresată de sine a unui simbol sfânt va bucura pe Dumnezeu, sfinții din ceruri și sufletele celor în cinstea cărora troița a fost ridicată, credem cu tărie în forțele divine ce lucrează și conlucrează pe pământ, forțe care sunt dincolo de mintea omenească și care ne ajută să luptăm aici pe pământ.
Prin jertfirea timpului, a banilor, stând în frig și ceață, toți am dus bucuroși lucrarea la capăt, dovadă limpede că bucuria nu vine din plăceri, în cazul de față venind dintr-o stare de bucurie sufletească izvorâtă din fapte bune, din iubire pentru alții. Tot lucrul bun și frumos cere jertfă, mai mare sau mai mică, iar cazul de față n-a fost o excepție, fiind un loc destul de inaccesibil, la care se ajunge doar pe jos.
Alături de camarazi, cu sculele după noi, am trecut dealurile, printre spini, prin pădure, avându-l doar pe bunul Dumnezeu călăuză în ceața ce parcă ne îndemna să facem cale întoarsă.
Au fost la tot pasul provocări și încercări noi, neașteptate, însă n-a fost una la care să nu facem față. Rezultatul vorbește de la sine, am plecat cu mintea și inima împlinite, seara, pe întuneric, ceață și frig, că Dumnezeu ne-a ajutat să ducem la bun sfârșit proiectul. Este un loc la care, ca și până acum, cu drag ne vom reîntoarce să spunem o rugăciune. Este o experiență care doar cu camarazii tăi alături de care lupți poți s-o dobândești, doar alături de cei ce-ți sunt de-o credință și sânge.
