Haiducii de Paul Ionescu

Publicat pe 10 august 2025

Haiducii

Paul Ionescu

Din colecția Legende Românești

Romania

2025

Scurta istorie

Haiducii erau un tip de infanterie neregulată sau de gherilă din Europa Centrală, de Est și de Sud-Est, activă de la sfârșitul secolului al XVI-lea până la mijlocul secolului al XIX-lea. Reputația lor varia, fiind văzuți fie ca bandiți, fie ca luptători pentru libertate, în funcție de context și de locație.

În zonele controlate de otomani, ei erau adesea considerați bandiți. În alte regiuni, erau văzuți ca haiduci care îi protejau pe creștini de otomani. Ei sunt adesea comparați cu legendarul erou englez Robin Hood datorită imaginii lor romantice de eroi care furau de la ocupanții străini pentru a da săracilor.

Numele „haiduc” ar putea proveni din cuvântul turc „haidut” (bandit) sau din cuvântul maghiar „hajtó” (crescător de vite). Rolul haiducilor a diferit și în funcție de regiune; de exemplu, în Regatul Ungariei, li s-a acordat pământ și emancipare, în timp ce în Uniunea Polono-Lituaniană au servit ca soldați de rând. Termenul continuă să fie folosit în numele unor echipe sportive și se regăsește în unele nume de familie.

Istorie și statut social

Până în secolul al XVII-lea, numărul lor a crescut în Balcanii otomani din cauza creșterii taxelor și a declinului securității. Cetele de haiduci, formate de obicei din aproximativ o sută de oameni, vizau reprezentanții otomani și indivizii bogați pentru pradă și răzbunare. Ei erau romantizați ca eroi, care furau de la ocupanții străini și ajutau săracii.

Oamenii care îi ajutau pe haiduci erau cunoscuți sub numele de iataci și erau adesea recompensați cu o parte din pradă. Cu toate acestea, erau cunoscuți și pentru că prădau negustorii și călătorii locali, ceea ce a contribuit la conotația negativă a termenului.

În Regatul Ungariei, haiducii au avut un rol diferit. În timpul insurecției lui István Bocskay din 1604-1606, armata sa a fost formată în principal din haiduci. Ca recompensă pentru serviciul lor, Bocskay i-a emancipat și le-a acordat pământ, creând o nouă „stare războinică” în societatea maghiară. Acest lucru a dus la formarea regiunii Hajdúság, unde multe așezări poartă încă prefixul „Hajdú”. Acești haiduci au devenit o parte crucială a apărării maghiare, iar succesul lor ca mercenari a permis mobilitatea socială.

Tactici militare și echipament

În Uniunea Polono-Lituaniană, termenul „haiduc” se referea la un tip de soldat de rând, de la anii 1570 până la 1630. Ei erau cunoscuți pentru uniformele lor distinctive, de lână gri-albăstruie, cu gulere și manșete roșii. Arma lor principală era o armă de foc cu fitil de calibru mic numită arquebusă, completată de o sabie grea pentru lupta corp la corp. De-a lungul timpului, acest stil de infanterie a fost înlocuit de soldați înarmați cu muschete, dar comandanții și nobilii bogați au continuat să angajeze gărzi de corp haiducești în haine de livrea și servitori domestici.

Haiducii notabili proveneau din diverse regiuni și sunt amintiți pentru roluri diferite. Iată câteva figuri cheie:

Din Balcani și Europa de Est

Hajduk Veljko (c. 1780–1813)

Un proeminent comandant militar sârb (vojvoda) în Prima Răscoală Sârbă împotriva Imperiului Otoman. Era cunoscut pentru curajul său excepțional și a condus apărarea Negotinului, unde a fost ucis în luptă. El este un erou național celebrat în Serbia, cu peste 70 de poezii lirice și 10 epice scrise despre el.

Starina Novak (c. 1530s–1601)

Inițial un țăran din regiunea Timocului, a devenit un renumit comandant de gherilă care a servit ulterior ca general al principelui valah Mihai Viteazul. El este un erou popular atât în Serbia, cât și în România.

Juraj Jánošík (1688–1713)

Un haiduc slovac care, la fel ca Robin Hood, este o figură legendară care fura de la bogați pentru a da săracilor. A activat la granițele Regatului Ungariei și ale Uniunii Polono-Lituaniene și a fost în cele din urmă capturat și executat.

Maksym Zalizniak (c. 1740–1768)

Un cazac ucrainean și lider al Rebeliunii Koliivshchyna, o revoltă a țăranilor și cazacilor împotriva dominației poloneze. Acțiunile sale reprezintă o parte importantă a folclorului național ucrainean.

Din Uniunea Polono-Lituaniană și Ungaria

István Bocskay (1557–1606)

Un nobil maghiar care a condus o insurecție anti-habsburgică. Armata sa a fost compusă în principal din haiduci, pe care i-a emancipat ulterior și le-a acordat pământ, creând o nouă clasă de războinici și înființând regiunea Hajdúság în Ungaria.

Andranik Ozanian (1865–1927)

Un comandant militar armean și o figură centrală a mișcării de eliberare națională armene. El a fost adesea numit haiduc și este venerat ca erou național pentru rolul său în lupta pentru independența Armeniei.

Povestea haiducilor oferă mai multe lecții durabile. Istoria lor demonstrează natura complexă și adesea fluidă a identității unui rebel, care poate trece de la „bandit” la „luptător pentru libertate”, în funcție de cine povestește.

Existența haiducilor a fost un răspuns direct la ocupația străină și la sistemele feudale opresive. Ei simbolizează voința unui popor de a se împotrivi autorității nedrepte, chiar și atunci când se confruntă cu șanse copleșitoare.

Imaginea romantică a haiducilor ca eroi care furau de la ocupanții străini bogați pentru a da săracilor evidențiază o dorință umană universală de dreptate și echitate socială. Acest arhetip dăinuiește în multe culturi, arătând o dorință comună pentru o lume în care cei puternici nu-i exploatează pe cei slabi.

Haiducii au devenit figuri centrale în folclorul și identitatea națională a diferitelor țări din Balcani și Europa de Est. Ei servesc ca simboluri ale mândriei naționale și ale rezistenței, cu poveștile, cântecele și poeziile lor ajutând la păstrarea unui sentiment de patrimoniu cultural în timpul perioadelor de dominație străină.

În unele cazuri, precum în Ungaria, serviciul militar al haiducilor a dus la mobilitate socială, permițându-le să scape de iobăgie și să devină o nouă clasă de războinici liberi. Acest lucru ilustrează modul în care perioadele de conflict pot crea uneori oportunități de schimbare socială și politică.

„Diferența dintre un luptător pentru libertate și un bandit depinde adesea de povestitor, dar inima legendei lor se află în lupta atemporală pentru libertate împotriva lanțurilor opresiunii.”