Kera Tamara: O Prințesă Bulgară de origine română Între Sacrificiu și Legendă de D-r I. F. Gheorghiev

Publicat pe 24 iulie 2025

Kera Tamara: O Prințesă Bulgară de origine română Între Sacrificiu și Legendă

D-r I. F. Gheorghiev

Din colecția Legende Românești

Romania

2025

Kera Tamara

Kera Tamara (în slavona veche: кeра Ѳамарa, în turcă: Tamara Hatun, numele complet: Tamara Maria), fiică a țarului Ivan Alexandăr și a țarinei Teodora Basarab, a fost o personalitate remarcabilă din Evul Mediu bulgar. Membră a familiei regale Șișman, ea a fost sora țarilor Ivan Șișman și Ivan Sracimir, ultimii conducători ai Bulgariei înainte de căderea sub dominația otomană. Viața sa, presărată cu sacrificii și decizii politice, s-a transformat într-un simbol al rezistenței și al devotamentului pentru țara sa.

Născută între 1335-1340 în capitala medievală Târnovo, Kera Tamara a avut parte de o educație aleasă, studiind limbi străine și muzică. Mama sa, Teodora Basarab, fiica voievodului Basarab I al Țării Românești, s-a retras din viața publică și a devenit călugăriță, luând numele de Teofana. Astfel, Kera Tamara a fost crescută la curtea regală alături de frații săi vitregi, Ivan Șișman și Ivan Sracimir, precum și de copiii celei de-a doua soții a lui Ivan Alexandăr, o evreică convertită la creștinism. Kera Tamara s-a căsătorit pentru prima dată cu un despot pe nume Constantin. Conform unor teorii, acesta ar fi fost Constantin Dragaș, despotul Velbujdului (azi Kjustendil), tatăl Elenei Dragaș, mama ultimului împărat bizantin, Constantin XI Paleolog. Totuși, această ipoteză este controversată, deoarece Constantin Dragaș a murit abia în 1395, mult după ce Kera Tamara devenise văduvă în 1371. Este mai probabil ca soțul său să fi fost un alt despot, despre care sursele istorice nu oferă multe detalii. După moartea țarului Ivan Alexandăr în 1371, Bulgaria a fost împărțită între fiii săi, iar țarul Ivan Șișman s-a confruntat cu presiuni crescânde din partea otomanilor. În 1371, sultanul Murad I a cerut mâna Kerei Tamara ca parte a unui acord de pace. Deși fratele său a refuzat inițial cererea, tratativele s-au prelungit timp de șapte ani. În cele din urmă, în 1378, Ivan Șișman a luat decizia dificilă de a-și trimite sora la Bursa, în haremul sultanului, ca o garanție a vasalității Bulgariei față de Imperiul Otoman.

În cronica anonimă bulgară din secolul al XV-lea, se menționează acest moment tragic: „… Și s-a urcat pe tron Șișman, fiul lui Alexandăr. Murad i-a cerut să-i dea sora sa, iar el nu a vrut să o dea…“.

Kera Tamara a fost descrisă în cronici ca o adevărată martiră. În „Sinodicul lui Boril“, viața sa este privită ca un sacrificiu suprem pentru neamul bulgar:

„…Pe Kera Tamara, fiica marelui țar Ivan Alexandăr, marea doamnă, logodnica marelui emir Murad, care a fost dată pentru neamul bulgar. Și ea, mergând acolo, și-a păstrat credința ortodoxă, și-a eliberat neamul, a trăit bine și cu evlavie și a murit în pace…“.

La Bursa, Kera Tamara a câștigat respectul sultanului datorită înțelepciunii și educației sale. Deși convertirea religioasă era o condiție frecventă pentru soțiile conducătorilor otomani, Kera Tamara și-a păstrat credința creștin-ortodoxă. Ea a devenit o figură influentă în politica otomană, oferind sfaturi în problemele de stat și menținând un rol diplomatic important.

Grobnița sa din Bursa este păstrată până astăzi, fiind cunoscută drept „mormântul reginei bulgare Mariyche“. Potrivit dorinței sale, mormântul său a rămas descoperit, iar pe acesta se seamănă orz. Figura Kerei Tamara rămâne un simbol al sacrificiului și al iubirii pentru patria sa. În folclorul bulgar, ea este celebrată ca o prințesă curajoasă și devotată, a cărei frumusețe și noblețe au lăsat o impresie profundă asupra contemporanilor. În regiunea Strandja circulă legenda despre „Hasekiya“, o zonă care se spune că a fost obținută de Kera Tamara prin intervenția sa.

Manastirea Marian din Munții Elena, conform tradiției, a fost construită prin dorința sa. Se spune că, înainte de a pleca spre Bursa, Kera Tamara a donat podoabe mănăstirii, simbolizând legătura sa neîntreruptă cu patria.

Kera Tamara, prin deciziile și sacrificiile sale, a devenit un exemplu de loialitate, curaj și înțelepciune. Viața ei reflectă tensiunile politice și culturale ale Evului Mediu balcanic, iar memoria sa este păstrată atât în istorie, cât și în legendele populare. Prin sacrificiul ei, Bulgaria a reușit să își prelungească existența ca stat independent pentru încă două decenii, iar influența sa continuă să inspire generații.