Scanteia

3 August 1979

Propaganda în fața crizei

Publicat pe 23 Octombrie 2025

Paul Ionescu

Din colecția Istoria Românilor

Romania

2025

Scînteia (Scânteia), ziar oficial și principalul organ de propagandă

Scînteia (3 August 1979): Propaganda în fața crizei

Această imagine reprezintă prima pagină a ziarului Scînteia (Scânteia), ziarul oficial și principalul organ de propagandă al Comitetului Central al Partidului Comunist Român (PCR). Publicat vineri, 3 august 1979, acesta oferă o imagine de primă sursă a presiunilor economice și ideologice cu care se confrunta regimul lui Nicolae Ceaușescu într-o perioadă critică a istoriei României.

Vocea Partidului Comunist

Rolul Oficial:
Ca „ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN”, Scînteia nu era o sursă de știri în sens occidental, ci un purtător de cuvânt obligatoriu pentru politica de Partid și pentru cultivarea cultului personalității lui Ceaușescu. Conținutul său era controlat în totalitate, servind la mobilizarea populației și la justificarea deciziilor Partidului.

Identificare:
Ziarul este etichetat ca „ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN”. Numărul său de apariție este „Anul XLVIII Nr. 11492”, indicând o serie lungă și continuă de la înființarea sa (legal, din 1944).

Cost și Paginare:
Costa 30 BANI și avea 6 PAGINI.

Contextul:
Epoca Ceaușescu:
Anul 1979 se încadrează în perioada dominației dictatoriale a lui Nicolae Ceaușescu (1965-1989). În timp ce regimul promova oficial „societatea socialistă multilateral dezvoltată”, el împingea concomitent țara într-o criză economică profundă, cauzată de proiecte de industrializare ambițioase, adesea iraționale, finanțate prin împrumuturi externe masive.

Tema Centrală:
Economia de Energie și Combustibil

Titlul uriaș, scris cu majuscule, domină pagina, afirmând clar directiva zilei:

SĂ CHIBZUIM MAI MULT, SĂ ACȚIONĂM MAI FERM PENTRU A CONSUMA MAI PUȚINĂ ENERGIE ȘI MAI PUȚIN COMBUSTIBIL!

Acest slogan nu era un apel ecologic izolat, ci era răspunsul oficial la o criză națională de energie și resurse care se intensifica rapid.

Realitatea:
Până la sfârșitul anilor 1970, România se confrunta cu deficite severe de combustibil, electricitate și materii prime. Pentru a prioritiza plata datoriei externe (obsesia „datoriei zero”) și continuarea funcționării marilor platforme industriale, regimul a început să devieze resursele de la sectorul de consum.

Strategia de Propagandă:
Articolul plasează sarcina rezolvării crizei direct pe umerii clasei muncitoare prin austeritate și diligență. Accentul este pus pe „chibzuință” și „acțiuni ferme” din partea muncitorilor și managerilor din „fabrici și uzine, pe șantiere, în întreaga activitate economică”. Acest lucru arată că campania era direcționată către sectoarele industrial și de construcții — nucleul modelului economic comunist.

o ECONOMISIȚI ENERGIA!

o ECONOMISIȚI COMBUSTIBILUL!

ÎN FIECARE COLECTIV DE MUNCĂ DIN INDUSTRIE LA SFÂRȘITUL ZILEI SE CERE RĂSPUNSUL LA ÎNTREBAREA: ASTĂZI CÂT AM ECONOMISIT?
Această practică a creat o cultură a fricii, a autoevaluării și a „competiției socialiste” intense și măsurabile privind țintele de conservare.

Pe scurt, prima pagină a ziarului servește ca sursă primară pentru propaganda regimului comunist de la sfârșitul anilor 1970, încercând să mute responsabilitatea pentru criza energetică națională în creștere asupra muncitorilor și a „lipsei lor de prudență”, în loc să o atribuie planificării centrale și conducerii politice. Această eră a fost caracterizată de penurii generalizate de gaze, electricitate și căldură pentru cetățeanul de rând, o situație pe care guvernul a încercat să o mascheze sau să o atenueze prin astfel de campanii.

Impactul asupra Vieții Cotidiene

Urgența articolului prefigurează măsurile dure care aveau să devină curând semne distinctive ale vieții în România comunistă.

Raționalizare și Austeritate:
În urma campaniilor de acest gen, populația s-a confruntat cu raționalizări fără precedent de alimente de bază, combustibil (benzină și motorină) și energie. Până în anii 1980, încălzirea și apa caldă erau sever restricționate, iar majoritatea emisiunilor de televiziune erau limitate la doar câteva ore pe zi pentru a economisi electricitate.

Deconectarea de la Realitate:
Tonul pozitiv, mobilizator al ziarului—care promitea „o mare sporire... de lumină și forță electrică” prin economisire—contrasta puternic cu realitatea apartamentelor reci, a străzilor întunecate și a bunurilor permanent deficitare, experimentate de românii obișnuiți. Propaganda prezenta austeritatea ca pe o contribuție eroică, patriotică la construirea viitorului socialist, blamând efectiv victima pentru eșecul economic sistemic.

În esență, ediția Scînteia din 3 august 1979 este un artefact vital care demonstrează modul în care Partidul Comunist Român a utilizat mass-media pentru a impune o narațiune de sacrificiu voluntar și mobilizare a resurselor, în timp ce economia sa din ce în ce mai centralizată și îndatorată începea să se destrame.