Ambasadorul 'SARE MANUSH SINGAN'
– 'Toți oamenii indieni/ȚIGAN.'
Prima atestare a unei propoziții indiene (limba Prakrit) in Grecia acum peste 2000 de ani.'
de Cîrpaci Marian Nuțu

Publicat pe 1 Februarie 2026

Ambasadorul 'SARE MANUSH SINGAN'

Cîrpaci Marian Nuțu

Din colecția Cultura rromă

Romania

2026

'Toți oamenii indieni/ȚIGAN.' Prima atestare a unei propoziții indiene (limba Prakrit) in Grecia acum peste 2000 de ani.

Strabon (64 or 63 BC – c. 24 AD) , citat de Densușianu, în Dacia Preistorică, relatează despre un ambasador indian, din Bargosa, trimis la imperatorul roman Augustus (23 September 63 BC – 19 August AD 14).

Acest ambasador, îmbolnăvindu-se, moare în Grecia, la Atena.

Pe mormânt, i s-a pus inscripția "grecească" "ZARMANUS H/SEGAN INDOS APO BAGROSIS".

Doar că inscripția este scrisă cu litere grecești, dar nu este in limba greacă, ci este comună cu limba romilor, și este în limba Prakrit - mama limbii Sanskrit.

Putem presupune că indianul și-a făcut cunoscut titlul cu care a fost investit de Chakravarman - împăratul indian, dar, scribul, a scris eronat titlul ambasadorului indian.

Sculptorul, posibil un persan, vorbitor de greacă, judecând după schimbul lui "S", din SINDAN -indienii, în "HENGAN", și scrierea cu "S" a "Ș" - ului final din Sanskrito-țigănescul "MANUSH" - "om, ființă rațională", a scris puțin greșit, pentru că persanii au pronunțat HIND, numele fluviului SIND, cel care a dat numele Indiei, inclusiv în limba greacă veche - SINDOI : indienii.

Există a doua posibilitate, mai puțin probabilă, și anume că ambasadorul însuși să fi fost un vorbitor al unui dialect Prakrit regional, in care "S" să fie pronunțat H, și acel "ND", din "SIND", să fie fost pronunțată NG (HINGAN - indienii), iar acel HINGAN, să devină scris HENGAN.

O altă posibilitate, a scrisului corupt grecesc din indiana veche, ar fi scribii, care au copiat eronat opera lui Strabon.

Mai există posibilitatea citirii cu ezafe/genitiv iranian "Sar-E-Manush" – "capul/șeful oamenilor". Pentru un vorbitor nativ de limba Romani, propoziția este simplu de înțeles, cel puțin prima parte: SARE MANUSH - toți oamenii. Grecii nu pot pronunța "Ș", ci spun "S", de aceea scrie "manus", pe inscriptia grecească, citată de Strabon.

De altfel, in limba greacă nu există sunetul "Ș". Strabon a trăit la câteva sute de ani după imperatorul roman Augustus, deci este ușor de presupus că informațiile au fost transmise ușor eronat.

Densușianu însuși spune că acel XI(HI) grecesc, era pronunțat Ț în vechime, adică numele era ȚIGAN/SIGAN.

Vorbitorii limbii Hindi de azi nu mai spun "manush", în limba Sanskrit, ci îl folosesc pe persanul "ADMI" - om.

Însă în multe limbi indiene, ca limba Bengali, sau in cele din nord-vestul Indiei, încă se spune "manush", ca în limba romilor.

Limba Sanskrit are: "SAVRE"- toți, Romii Militari din Caransebeș spun: "SAVORE/SAUĂRĂ" - toți, iar romii Ursari, ca și vorbitorii limbii moderne Hindi, spun "SARE".

Pentru a reda forma clasică, indiană, a titlului ambasadorului, facem un mic exercițiu de reconstituire lingvistică: HENGAN - HINGAN- SINGAN - SINDAN.

Termenul de SINGAN - tigan, a fost cel corect deci, este foarte vechi, iar grecii antici îl cunoșteau bine.

Revenind la gramatica propoziției "Zar manus hengan" (Sare Manush Sindan), trebuie să precizăm că sufixul final -AN, din "heng+an", este folosit și acum in limba romilor pentru a forma declinările la plural, ale substantivelor și adjectivelor.

Romii, ca și indienii, spun "manush+an dikh!" - "pe oameni privește(-i)!", "rom+en shun!" - "pe romi auzi(-i)!".

După mai mult de 2000 de ani, titlul ambasadorului indian mort la Atena, răsună pentru prima dată, datorită păstrării limbii Militar Romani, in sensul lui original, cu care a fost investit de împăratul indian: SARE MANUS HINGAN/SINDAN - (în numele) TUTUROR OAMENILOR INDIENI.

Ambasadorul venise la imperatorul roman Augustus "în numele tutoror ("SARE) oamenilor (MANUSH) din SIND/HIND", dar nu a ajuns la Roma, ci a murit la Atena, dându-și singur foc.

Povestea spune că s-a dezbrăcat, și s-a aruncat în foc (rug) râzând....

Cât despre părerea lui Densușianu, că titlul ambasadorului era o batjocură: "aici ultimul cuvânt ne apare întrebuințat în mod satiric", cu referire la "HENGAN" - țigan, arată disprețul specific românesc împotriva limbii romilor.

Nu era nimic de disprețuit în titlul unui ambasador al Imperiului Sind-ului trimis la Roma.

Densușianu "traducea" acel titlu "sărmanul Țigan indian din Bargosa", pentru că nu știa limba romilor.

Poate că acel ambasador venise chiar in numele poporului ȚIGAN, cine știe?

În memoria acelui erou cultural și martir al limbii Prakrit, putem spune, împreună cu deviza Indiei, Mama (Bharat Mata) tuturor indienilor: EVAM SATYAM JAYATE - DOAR ADEVĂRUL ÎNVINGE.